Istoric
La 15 septembrie 1955 i-a fiinţă liceul din Măcin sub numele de "Şcoala Medie". Elevul Ion Zamfirescu este printre absolvenţii din prima serie a liceului (1958 - 1959) şi singurul care îi va ramâne devotat ca profesor după terminarea studiilor, până în anul 2000 când s-a pensionat. Spaţiul de şcolarizare era insuficient pentru elevii de curs primar, gimnazial şi liceal. Era o singură şcoală, nu erau cadre didactice calificate pentru toate disciplinele, nu erau materiale şi mijloace didactice, nu exista cantină şi internat şi totuşi procesul instructiv - educativ s-a desfăşurat la un nivel calitativ superior datorită unor dascăli de mare valoare, devotaţi care au dat şcolii ce au avut mai bun, reuşind prin generaţiile de absolvenţi să dea neamului nostru oameni remarcanţi.
La acest liceu şi-au început activitatea de dascăli Ion şi Constantin Buzea, Viorica şi Petre Sandu, Emil Marin, Rodica Chioranu, Zoica Stoica, Dana (Lupu) Mureşeanu, Panaite Duţu, Corina Ritco, Virgil Ritco, Niculina Vlădulescu şi mulţi alţii. Şi-au continuat activitatea didactică (unii rămânând până la pensie): Nicolae Mureşeanu, Maria Mantu, Elena Vlad, Rădiţa Chioşeaua, Lucia şi Petrică Nistor, Ion Cauc, Petrică Simion, Ion Petriman, Ion Zamfirescu, Jana Elena Constantin, Constantin Pătraşcu, Narcisa Nichifor, Petre Ţarălungă, Radu Chioveanu, Ştefan Constantin, Neculai Turnea, Liliana Vasile, Vladimir Ivanov. De-a lungul timpului colectivul de cadre didactice a cuprins în proporţie de peste 60% foşti elevi care au îndrăgit meseria de dascăl: Tudorel Anton (geografie), Niculina Anton (biologie), Stănuţa Popa (lb. română), Marieta Turnea (istorie), Constantin Purice (ed. fizică), Rodica Vanghele (lb. franceză), Gilda Preda (Bulgaru) (lb. română), Rădoi Dorin (fizică), Livia Tihanov (lb. română), Bîlea Olguţa (chimie), Colioglu Ionel (religie), Filip Paula (istorie), Husein Nerdiz (biologie), Berechet Nicoleta (lb. română), Cătrună Ionel (informatică), Sandu Ionel (informatică), Cabaua Veronica (psihologie), Neguş Laura (desen), Cotoi Didina (chimie), Gândac Daniel (muzică), Eşanu Florina (lb. engleză), Banea Silvia (lb. franceză).
Încă de la înfiinţare, liceul nu a avut spaţiu de şcolarizare suficient. În anul 1926 s-a construit o clădire nouă în care se desfăşurau cursurile gimnaziale şi liceale. Un rol determinant în realizare l-a avut prof. Ion Buzea, şef la Secţia Raională de învăţământ, iar apoi director al liceului. Populaţia oraşului Măcin înregistrează o creştere evidentă şi odată cu ea şi populaţia şcolară. Se impune construirea unui nou local numai pentru necesităţile liceului şi anexele aferente.
După ce s-au propus trei variante pentru analiză, în final s-a ales aceea privind construcţia unei noi clădiri numai pentru liceu care s-a finalizat în anul 1973. Ulterior în anul 1978 s-a construit cantina, internatul şi sala de sport. Pentru realizarea acestor obiective o contribuţie remarcabilă a avut-o inginerul Eugen Tarhon, prim-vicepreşedinte al judeţului Tulcea în acel timp, Mihai Albotă, inspectorul general şi profesorul Ion Buzea, director al liceului.
De la înfiinţare (1955) şi până în prezent liceul nostru a cunoscut mai multe transformări privind profilul şi denumirea. La înfiintare s-a numit "Şcoala Medie" şi avea în îndrumare si clasele primare si gimnaziale. Se va trece apoi la denumirea de "Liceu" cu profil teoretic, secţia real şi uman. În 1970 se hotărăşte "politehnizarea" învăţământului liceal şi se trece la titulatura de "Liceu Industrial - construcţii de maşini" şi este arondat la I.C.N.U.T. Tulcea. Deşi profilul de bază era construcţii de maşini s-a mai acceptat pentru o perioadă scurtă şi o clasă de liceu teoretic.
După 1989 liceul revine la profilul teoretic, iar denumirea de "Gheorghe Munteanu Murgoci" a căpătat-o în 1990, când se cerea să se individualizeze. Consilul profesoral a hotărât ca liceul din Măcin să poarte denumirea omului de ştiinţă care a fost Gh. M. Murgoci, născut în zona Măcin, odinioară elev la şcoala primară din localitate. Şi pentru a cinsti memoria marelui om, care este patronul spiritual al liceului nostru din martie 2001, consiliul profesoral a hotărât ca în fiecare an la 23 aprilie de Ziua Sf. Mucenic Gheorghe să se sărbătorească "Zilele liceului".
Cadre didactice
Sali de clasa
Laboratoare de informatica
Volume in Biblioteca
Despre Gheorghe Munteanu Murgoci
Profesorul Gh.M.Murgoci, ilustru savant, ctitor al geologiei româneşti, deschizător de drumuri în ştiinţele geologice şi mineralogice, s-a născut în Măcin la 20 iulie în 1872.Tatăl său, Radu Manolache, era un ţăran mocan, veşnic pe drumuri în căutarea unor pasiuni mai bune practicănd păstoritul. Numele de "Munteanu" este dat de învăţătorul său, la care geologul adaugă pe cel de "Murgoci" după numele unui munte în care tatăl său îşi ţinea turma.
Şcoala primară o urmează în localitatea natală, iar studiile liceale la Liceul "Nicolae Bălcescu" din Universitatea din Bucureşti, la secţiile de matematică şi ştiinţe fizico-chimice. În timpul studenţiei împreună cu profesorul Mrazec face cercetări geologice şi petrologice în regiunea Dobrogei şi a Carpaţilor Meridionali. După ce işi termină cu un deosebit succes studiile universitare, pleacă pentru specializare în Austria şi apoi în Germania.Teza de doctorat (1900) tratând probleme de petrografie, este distinsă cu menţiunea "Magna cum laude" a Universităţii din Munchen.
În 1903 devine primul docent universitar din Romănia (în mineralogie) , în lucrarea sa tratănd o problemă care l-a preocupat mult în decursul activităţii sale - aceea a chihlimbarului romănesc.
Începănd din 1908 activează ca profesor de mineralogie şi geologie la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele iar când aceasta se transformă în Şcoală Politehnică îi este încredinţată catedra de mineralogie (1920).
În creaţia sa ştiinţifică se disting două direcţii principale: pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din ţara noastră.Un mare interes îl prezintă lucrările sale despre Munţii Parâng.
Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul şcolii româneşti de pedologie, în 1909 prezentând prima schiţă de hartă agrologică a ţării la scara 1:2500000, unde repartiţia principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate. În 1923, când consacrarea lui Murgoci era universal recunoscută, Academia Română îl alege printre membrii săi corespondenţi, iar în 1924 a fost ales ca membru de onoare al Comitetului Asociaţiei Internaţionale a ştiinţei solului şi director al Hărţii pedologice a Europei.
Un an mai târziu însă, în 1925 moare, în plină putere a creaţiei, la numai 35 de ani, după ce a revăzut în ultimele sale excursii şi ţinuturile de obârşie şi de peregrinare ale familiei sale.
Lucrările sale, de o valoare recunoscută în lumea specialiştilor din ţară şi de peste hotare, au îmbogăţit patrimoniu ştiinţei româneşti şi universale.