|
Începuturile
învăţământului românesc pe aceste meleaguri sunt mai vechi decât s-a crezut
şi se regăsesc anterior războiului de independenţă. Aceasta şi
datorită faptului că românii din ţinutul Dobrogei de nord-vest au simţit
nevoia de a-i învăţa pe copiii lor carte. Confirmă acest lucru si Ion
Ionescu de la Brad, care cu ocazia trecerii Dunării pe la Ghecet (Smârdan)
şi vizitând zona afirma: "Românilor de aici le lipseşte pâinea
sufletească, ei simt nevoia de dascăli."
|
La Măcin, şcoala cu clasele primare a luat fiinţă în anul 1872 conform procesului verbal din 1 mai 1926, încheiat în baza
Ordinului 3382 al şefului de inspectori al Regiunii a XI-a Galaţi.
În perioada următoare un rol foarte important în organizarea
învăţământului în limba româna îl va juca Nifon Bălăsescu, care a
şi deţinut funcţia de director al şcolii române din Dobrogea. |
|
Reorganizarea învăţământului s-a facut după anul
1880, când s-a înfiintat şcoala de fete şi şcoala de băieţi. S-au
perindat la aceste şcoli dascăli devotaţi cu trup şi suflet
procesului de învăţământ, dintre care amintim pe: Gheorghe Dascălu
considerat "cea dintâi candelă dătătoare de lumină sufletească",
învăţătorul Roman "voinic şi impunător", învăţătorul Costache "mărunt
şi subţirel", Gheorghe Pop, Maria Aur - directoare - "femeie de o
eleganţă şi o seriozitate rară", Irina Târca, Elena Tisescu,
Heracleea Cristescu şi alţii. La începutul perioadei interbelice
situaţia şcolii era dezastruoasă, deoarece o parte din cadrele
didactice au fost nevoite să se refugieze. Puţini au revenit la post
după primul război mondial. |
|
Din iniţiativa cadrelor didactice împreuna cu
părinţii s-au stabilit o serie de măsuri care au avut darul de
ameliora lipsurile şcolii. Abia în anul 1924 se constată o îmbunătăţire a situaţiei materiale a
şcolilor trecându-se şi la ciclul al II-lea prin înfiinţarea
şcolii a V-a. Merită să
menţionăm câţiva dascăli de excepţie care au predat la
şcolile din
Măcin: Nicolae Roziade, născut la Măcin, preot Constantin Gherghişan,
Elena Stănescu, Dumitru Tănase, Gheorghe Milea, Constantin Popa,
Georgică Trenchea şi alţii. |
|
După al II-lea război mondial, învăţământul din
ţara
noastră se află într-o situaţie dificilă. Şi în zona noastră pentru
o scurtă vreme se mai păstrează tradiţiile din perioada interbelică
dar an de an şi definitiv în 1948 acestea sunt înlăturate
şi
înlocuite. Noua lege prevedea reorganizarea învăţământului. Ni s-a
impus din afară modelul de instruire educativă, au fost înlocuite
unele manuale, se interzicea predarea religiei, se desfiinţează gradele didactice
şi se introduce atestarea în învăţământ după ce se
obţinea o diplomă. |
|
În anul şcolar 1945 - 1946 se înfiinţează "Gimnaziul
unic". Şcoala de fete era condusă de directoarea Lungeanu, iar
şcoala de băieţi de Gheorghe Milea şi apoi de Georgică Trenchea.
Printre cei mai cunoscuţi învăţători care şi-au desfăşurat
activitatea în această perioadă îi amintim pe: Maria Toma, Stela
Obrocaru, Anton Anastasia, Elena Angheluţă, Elena Milea şi alţii. |
|
La "Gimnaziul unic" se studiau obiectele: limba rusă,
limba româna, matematică, istorie, geografie. La acea dată majoritatea cadrelor didactice nu aveau studii superioare complete
în specialitate cu excepţia dl. Prof. Mureşeanu Nicolae. Pe lângă "Gimnaziul
unic" i-a fiinţă şi "Şcoala Ţărănească", care avea rolul de a
înfiinţa o cantină pentru săraci. Într-o sală
de clasă amenajată,
copiii din familiile sărace luau la prânz o masă caldă. Totuşi
această perioadă din viaţa şcolii măcinene a fost plină de tot felul
de framântări. În arhiva şcolii se găsesc documente cu carcater
politic şi lipsesc cele referitoare la activitatea proprie
învăţământului: metodica, activitatea ştiinţifică, baza materială,
etc. |
|
La 15 septembrie 1955 i-a fiinţă liceul din Măcin sub
numele de "Şcoala Medie". Elevul Ion Zamfirescu este printre
absolvenţii din prima serie a liceului (1958 - 1959) şi singurul
care îi va ramâne devotat ca profesor după terminarea studiilor,
până în anul 2000 când s-a pensionat. Spaţiul de
şcolarizare era
insuficient pentru elevii de curs primar, gimnazial şi liceal. Era o
singură şcoală, nu erau cadre didactice calificate pentru toate
disciplinele, nu erau materiale şi mijloace didactice, nu exista
cantină şi internat şi totuşi procesul instructiv - educativ s-a
desfăşurat la un nivel calitativ superior datorită unor dascăli de
mare valoare, devotaţi care au dat şcolii ce au avut mai bun,
reuşind prin generaţiile de absolvenţi să dea neamului nostru oameni
remarcanţi. |
|
La acest liceu şi-au început activitatea de dascăli
Ion şi Constantin Buzea, Viorica şi Petre Sandu, Emil Marin, Rodica
Chioranu, Zoica Stoica, Dana (Lupu) Mureşeanu, Panaite Duţu, Corina
Ritco, Virgil Ritco, Niculina Vlădulescu şi mulţi alţii. Şi-au
continuat activitatea didactică (unii rămânând până la pensie):
Nicolae Mureşeanu, Maria Mantu, Elena Vlad, Rădiţa Chioşeaua, Lucia
şi Petrică Nistor, Ion Cauc, Petrică Simion, Ion Petriman, Ion
Zamfirescu, Jana Elena Constantin, Constantin Pătraşcu, Narcisa
Nichifor, Petre Ţarălungă, Radu Chioveanu, Ştefan Constantin,
Neculai Turnea, Liliana Vasile, Vladimir Ivanov. De-a lungul
timpului colectivul
de cadre didactice a cuprins în proporţie de peste 60% foşti elevi
care au îndrăgit meseria de dascăl: Tudorel Anton (geografie), Niculina Anton (biologie), Stănuţa Popa (lb. română), Marieta Turnea
(istorie), Constantin Purice (ed. fizică), Rodica Vanghele (lb.
franceză), Gilda Preda (Bulgaru) (lb. română), Rădoi Dorin (fizică),
Livia Tihanov (lb. română), Bîlea Olguţa (chimie), Colioglu Ionel (religie),
Filip Paula (istorie), Husein Nerdiz (biologie), Berechet Nicoleta
(lb. română), Cătrună Ionel (informatică), Sandu Ionel (informatică),
Cabaua Veronica (psihologie), Neguş Laura (desen), Cotoi Didina (chimie),
Gândac Daniel (muzică), Eşanu Florina (lb. engleză), Banea Silvia
(lb. franceză). |
|
Încă de la înfiinţare, liceul nu a avut spaţiu de
şcolarizare suficient. În anul 1926 s-a construit o clădire nouă în
care se desfăşurau cursurile gimnaziale şi liceale. Un rol
determinant în realizare l-a avut prof. Ion Buzea, şef la Secţia
Raională de învăţământ, iar apoi director al liceului. Populaţia
oraşului Măcin înregistrează o creştere evidentă şi odată cu ea
şi
populaţia şcolară. Se impune construirea unui nou local numai pentru
necesităţile liceului şi anexele aferente. |
|
După ce s-au propus trei variante pentru analiză, în
final s-a ales aceea privind construcţia unei noi clădiri numai
pentru liceu care s-a finalizat în anul 1973. Ulterior în anul 1978
s-a construit cantina, internatul şi sala de sport. Pentru
realizarea acestor obiective o contribuţie remarcabilă a avut-o
inginerul Eugen Tarhon, prim-vicepreşedinte al judeţului Tulcea în
acel timp, Mihai Albotă, inspectorul general şi profesorul Ion Buzea,
director al liceului. |
|
De la înfiinţare (1955) şi până în prezent liceul
nostru a cunoscut mai multe transformări privind profilul şi
denumirea. La înfiintare s-a numit "Şcoala Medie" şi avea în
îndrumare si clasele primare si gimnaziale. Se va trece apoi la
denumirea de "Liceu" cu profil teoretic, secţia real şi uman. În
1970 se hotărăşte "politehnizarea" învăţământului liceal
şi se trece
la titulatura de "Liceu Industrial - construcţii de maşini"
şi este
arondat la I.C.N.U.T. Tulcea. Deşi profilul de bază era construcţii
de maşini s-a mai acceptat pentru o perioadă scurtă şi o clasă de
liceu teoretic. |
|
După 1989 liceul revine la profilul teoretic, iar
denumirea de "Gheorghe Munteanu Murgoci" a căpătat-o în 1990, când
se cerea să se individualizeze. Consilul profesoral a hotărât ca
liceul din Măcin să poarte denumirea omului de ştiinţă care a fost
Gh. M. Murgoci, născut în zona Măcin, odinioară elev la
şcoala
primară din localitate. Şi pentru a cinsti memoria marelui om, care
este patronul spiritual al liceului nostru din martie 2001,
consiliul profesoral a hotărât ca în fiecare an la 23 aprilie de
Ziua Sf. Mucenic Gheorghe să se sărbătorească "Zilele liceului". |
|