La Măcin, şcoala cu clasele primare a luat fiinţă în anul 1872 conform procesului verbal din 1 mai 1926, încheiat în baza Ordinului 3382 al şefului de inspectori al Regiunii a XI-a Galaţi. În perioada următoare un rol foarte important în organizarea învăţământului în limba româna îl va juca Nifon Bălăsescu, care a şi deţinut funcţia de director al şcolii române din Dobrogea.

Reorganizarea învăţământului s-a facut după anul 1880, când s-a înfiintat şcoala de fete şi şcoala de băieţi. S-au perindat la aceste şcoli dascăli devotaţi cu trup şi suflet procesului de învăţământ, dintre care amintim pe: Gheorghe Dascălu considerat "cea dintâi candelă dătătoare de lumină sufletească", învăţătorul Roman "voinic şi impunător", învăţătorul Costache "mărunt şi subţirel", Gheorghe Pop, Maria Aur - directoare - "femeie de o eleganţă şi o seriozitate rară", Irina Târca, Elena Tisescu, Heracleea Cristescu şi alţii. La începutul perioadei interbelice situaţia şcolii era dezastruoasă, deoarece o parte din cadrele didactice au fost nevoite să se refugieze. Puţini au revenit la post după primul război mondial.

Din iniţiativa cadrelor didactice împreuna cu părinţii s-au stabilit o serie de măsuri care au avut darul de ameliora lipsurile şcolii. Abia în anul 1924 se constată o îmbunătăţire a situaţiei materiale a şcolilor trecându-se şi la ciclul al II-lea prin înfiinţarea şcolii a V-a. Merită să menţionăm câţiva dascăli de excepţie care au predat la şcolile din Măcin: Nicolae Roziade, născut la Măcin, preot Constantin Gherghişan, Elena Stănescu, Dumitru Tănase, Gheorghe Milea, Constantin Popa, Georgică Trenchea şi alţii.

După al II-lea război mondial, învăţământul din ţara noastră se află într-o situaţie dificilă. Şi în zona noastră pentru o scurtă vreme se mai păstrează tradiţiile din perioada interbelică dar an de an şi definitiv în 1948 acestea sunt înlăturate şi înlocuite. Noua lege prevedea reorganizarea învăţământului. Ni s-a impus din afară modelul de instruire educativă, au fost înlocuite unele manuale, se interzicea predarea religiei, se desfiinţează gradele didactice şi se introduce atestarea în învăţământ după ce se obţinea o diplomă.

În anul şcolar 1945 - 1946 se înfiinţează "Gimnaziul unic". Şcoala de fete era condusă de directoarea Lungeanu, iar şcoala de băieţi de Gheorghe Milea şi apoi de Georgică Trenchea. Printre cei mai cunoscuţi învăţători care şi-au desfăşurat activitatea în această perioadă îi amintim pe: Maria Toma, Stela Obrocaru, Anton Anastasia, Elena Angheluţă, Elena Milea şi alţii.

La "Gimnaziul unic" se studiau obiectele: limba rusă, limba româna, matematică, istorie, geografie. La acea dată majoritatea cadrelor didactice nu aveau studii superioare complete în specialitate cu excepţia dl. Prof. Mureşeanu Nicolae. Pe lângă "Gimnaziul unic" i-a fiinţă şi "Şcoala Ţărănească", care avea rolul de a înfiinţa o cantină pentru săraci. Într-o sală de clasă amenajată, copiii din familiile sărace luau la prânz o masă caldă. Totuşi această perioadă din viaţa şcolii măcinene a fost plină de tot felul de framântări. În arhiva şcolii se găsesc documente cu carcater politic şi lipsesc cele referitoare la activitatea proprie învăţământului: metodica, activitatea ştiinţifică, baza materială, etc.

La 15 septembrie 1955 i-a fiinţă liceul din Măcin sub numele de "Şcoala Medie". Elevul Ion Zamfirescu este printre absolvenţii din prima serie a liceului (1958 - 1959) şi singurul care îi va ramâne devotat ca profesor după terminarea studiilor, până în anul 2000 când s-a pensionat. Spaţiul de şcolarizare era insuficient pentru elevii de curs primar, gimnazial şi liceal. Era o singură şcoală, nu erau cadre didactice calificate pentru toate disciplinele, nu erau materiale şi mijloace didactice, nu exista cantină şi internat şi totuşi procesul instructiv - educativ s-a desfăşurat la un nivel calitativ superior datorită unor dascăli de mare valoare, devotaţi care au dat şcolii ce au avut mai bun, reuşind prin generaţiile de absolvenţi să dea neamului nostru oameni remarcanţi.

La acest liceu şi-au început activitatea de dascăli Ion şi Constantin Buzea, Viorica şi Petre Sandu, Emil Marin, Rodica Chioranu, Zoica Stoica, Dana (Lupu) Mureşeanu, Panaite Duţu, Corina Ritco, Virgil Ritco, Niculina Vlădulescu şi mulţi alţii. Şi-au continuat activitatea didactică (unii rămânând până la pensie): Nicolae Mureşeanu, Maria Mantu, Elena Vlad, Rădiţa Chioşeaua, Lucia şi Petrică Nistor, Ion Cauc, Petrică Simion, Ion Petriman, Ion Zamfirescu, Jana Elena Constantin, Constantin Pătraşcu, Narcisa Nichifor, Petre Ţarălungă, Radu Chioveanu, Ştefan Constantin, Neculai Turnea, Liliana Vasile, Vladimir Ivanov. De-a lungul timpului colectivul de cadre didactice a cuprins în proporţie de peste 60% foşti elevi care au îndrăgit meseria de dascăl: Tudorel Anton (geografie), Niculina Anton (biologie), Stănuţa Popa (lb. română), Marieta Turnea (istorie), Constantin Purice (ed. fizică), Rodica Vanghele (lb. franceză), Gilda Preda (Bulgaru) (lb. română), Rădoi Dorin (fizică), Livia Tihanov (lb. română), Bîlea Olguţa (chimie), Colioglu Ionel (religie), Filip Paula (istorie), Husein Nerdiz (biologie), Berechet Nicoleta (lb. română), Cătrună Ionel (informatică), Sandu Ionel (informatică), Cabaua Veronica (psihologie), Neguş Laura (desen), Cotoi Didina (chimie), Gândac Daniel (muzică), Eşanu Florina (lb. engleză), Banea Silvia (lb. franceză).

Încă de la înfiinţare, liceul nu a avut spaţiu de şcolarizare suficient. În anul 1926 s-a construit o clădire nouă în care se desfăşurau cursurile gimnaziale şi liceale. Un rol determinant în realizare l-a avut prof. Ion Buzea, şef la Secţia Raională de învăţământ, iar apoi director al liceului. Populaţia oraşului Măcin înregistrează o creştere evidentă şi odată cu ea şi populaţia şcolară. Se impune construirea unui nou local numai pentru necesităţile liceului şi anexele aferente.

După ce s-au propus trei variante pentru analiză, în final s-a ales aceea privind construcţia unei noi clădiri numai pentru liceu care s-a finalizat în anul 1973. Ulterior în anul 1978 s-a construit cantina, internatul şi sala de sport. Pentru realizarea acestor obiective o contribuţie remarcabilă a avut-o inginerul Eugen Tarhon, prim-vicepreşedinte al judeţului Tulcea în acel timp, Mihai Albotă, inspectorul general şi profesorul Ion Buzea, director al liceului.

De la înfiinţare (1955) şi până în prezent liceul nostru a cunoscut mai multe transformări privind profilul şi denumirea. La înfiintare s-a numit "Şcoala Medie" şi avea în îndrumare si clasele primare si gimnaziale. Se va trece apoi la denumirea de "Liceu" cu profil teoretic, secţia real şi uman. În 1970 se hotărăşte "politehnizarea" învăţământului liceal şi se trece la titulatura de "Liceu Industrial - construcţii de maşini" şi este arondat la I.C.N.U.T. Tulcea. Deşi profilul de bază era construcţii de maşini s-a mai acceptat pentru o perioadă scurtă şi o clasă de liceu teoretic.

După 1989 liceul revine la profilul teoretic, iar denumirea de "Gheorghe Munteanu Murgoci" a căpătat-o în 1990, când se cerea să se individualizeze. Consilul profesoral a hotărât ca liceul din Măcin să poarte denumirea omului de ştiinţă care a fost Gh. M. Murgoci, născut în zona Măcin, odinioară elev la şcoala primară din localitate. Şi pentru a cinsti memoria marelui om, care este patronul spiritual al liceului nostru din martie 2001, consiliul profesoral a hotărât ca în fiecare an la 23 aprilie de Ziua Sf. Mucenic Gheorghe să se sărbătorească "Zilele liceului".